Arhiva pentru mai, 2011

25
Mai
11

Taxi taxi pic pic pic

*Şezi oleacă şi ascultă. Asta spunea odată un domn erudit într-un oraş cu o soartă la fel similară şi blestemată ca şi un iubăreţ fără Izolda lui înainte să se ducă totul dracului. Odată abordat, distinsul, varsă cuvinte, după dorinţa de-a învăţa caracteristică anilor cărunţi.

Calitate care de-altfel împărtăşită şi de domnul taximetrist care prin măiestria la volan şi a Loganului aferent acestuia au binevoit să mă transporte câtre colosul păgân unde duc jertfă 9 ore din viaţa mea de luni până vineri de la 9 la 6. Dar da, azi am aflat că există taximetrişti cu maniere (şi nu mă refer la cele faţă de clienţi care oricum sunt cerute de ceas ci) faţă de semenii aflaţi şi ei în spatele altor volane.

Absent fiind de câteva ore de somn bune am fost nevoit să recurg la serviciile stimabililor cu taximetru la purtător. După câteva minute de marşăluit zombificat am trântit uşa cu destinaţia pe vârful nasului deja, doar ca să fiu oprit de nenea Ioan, care cu graţia şi manierele unei ere demult mumificate mă întreabă incotro aş dori să fiu dus în dimineaţa aceasta. O schimbare bine-venită de la obişnuitul: “No, unde te duc?” sau “Incotro sefu?”(zis cu un fel de ironie mascată de pseudoservitudine ca şi regulă de bază). Revenindu-mi din starea de şoc dau rapid destinaţia şi birjarul de Logan mă anunţă grav că nu poate întoarce din staţie deoarece ar fi o inconvenienţă pentru ceilalţi şoferi şi asta ar fi păcat.

Un ocol inutil, puţină pălăvrageală şi câteva saluturi politicoase demne de câteva medalii, m-au dus în cele din urmă la ţintă, unde am găsit o scuză noua pentru a scuipa oameni în public sub forma cursurilor de olandeză unde, se pare, vorbitorii limbii respective fac folos de un H foarte glotal care în cultura românească echivalează cu pusul unui proiectil scuipăcios pe ţeavă şi gata de tras, asta, plus seminţe şi microbişti zeloşi.

Trebuie să încep să car umbrelă după mine de-acum înainte, una telescopică ar fi super. Şi asta pentru că, de regulă zilele cu dimineţi însorite au obiceiul să se termine în ploi cu toane exprimate prin fulgere, tunete şi ploi stacate.

Mai nou ploile aduc şi idei pe lângă stropi.

* 10 puncte dacă a prins cineva referinţa.

20
Mai
11

Pleosc, pleosc

Pleosc.  Pleosc. Pleosc. Pleosc….Pleosc. Pleosc….Pleosc. (o serie de câteva înjurături inaudibile, mai mult mascate de torentul de peste tot) Pleosc…Pleosc…..(P**da mătii!) Pleosc….Pleosc……. Pleosc…

În caz că te-ai gândit că mi-am descoperit vocaţia de inginer de sunet şi m-am pus pe făcut de efecte speciale în timp ce Tourette-ul meu completează pauzele de tăcere; ai o imaginaţie destul de bună. Dar nu, paragraful de mai sus sunt eu, venind de la servici, pe timp de ploaie.

Ziua de azi a început ca orice zi de primăvară târzie, cu mine ieşind mai mult sau mai puţin grăbit din bloc la pasul obişnuit de 2+ m/s şi observând diverse din moment ce iPodu şi-a luat concediu de fără baterie.

Bătrâneii îşi supraveghează nepoţeii la joacă, răbdători, la fel de mobili ca nişte statui din centru ei îi privesc doar, cu un surâs de altfel vizbil dar în cazul lor bine acoperit de straturi peste straturi de riduri.

Oameni în cămăşi şi cravate în maşini sau pe jos, cu mobilele la purtător sau nu, îşi fac drumul sisific spre servici.

Elevii mestecă gumă în staţii de troleuri şi busuri, gumă curând pe scaune sau bare din mai devreme menţionatele troleuri şi busuri.

Studenţi răsfoiesc cursuri.

Şi am ajuns la servici unde am intrat pe stand-by.

Nouă ore mai târziu mici stropişori de ploaie au început a-mi gâdila obrăjorii şi urechiuşele în timp ce coboram scările clădirii megalitice în care lucrez de puţină vreme.

Afişez un juma de zâmbet şi mă gândesc ce cool o să arat mergând prin ploaie aproape în slow-mo, impasibil, calm, ud dar ATÂT de COOL.

Picuratului ghiduş nu i-a luat prea mult să se transforme într-un duş potopic, dar eu la fel de impasibil şi sfidător mi-am continuat rutina până în prima staţie unde, repet, impasibil şi calm, aştept troleul inde-ajuns de mult cât să îi ia puştoaicei de 15 ani de langă mine cu umbreluţă albăstruie să recunoască în mintea ei că sunt ATÂT de COOL.

5 minute mai târziu cobor în faţa unei staţii unde un grup jucau tetris uman ca să incapă mai bine sub acoperişul subdezvoltat la stânga de ghişeul de bilete. Câţiva paşi şi o intrare de bloc bine acoperită mai târziu, practicam picuratul şi chiar îmi ieşea, dar încă eram COOL.

Am ajuns acasă într-un final pleoscăind în voie mai mult ud decât orice altceva.

Dacă aveam umbrela mea marca HAPPY RAIN toate astea nu s-ar fi întâmplat şi asta ar fi fost bine şi eu aş fi fost ceva mai, fericit.

Poate chiar şi pârâul nou format din faţa blocului meu ar fi părut mai drăguţ.




clubul de poezie SALA 07

you can`t see me

mai 2011
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi   Iun »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

ce mai citesc


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.